Decizia CCR nr. 586/2016Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se susţine că este neconstituţională soluţia juridică criticată, potrivit căreia, ca urmare a încetării procesului penal, în urma constatării împlinirii prescripţiei răspunderii penale, acţiunea civilă este lăsată nesoluţionată de către instanţa penală, deoarece astfel se încălcă dreptul la un proces echitabil al părţii civile, precum şi dreptul acesteia la soluţionarea cauzei sale într-un termen rezonabil. Se susţine că, în situaţii similare, chiar şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că, atunci când statul conferă unei părţi posibilitatea ca, în cadrul procesului penal, să se constituie parte civilă, este obligat să îi asigure acesteia toate garanţiile conferite de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nerespectarea acestei obligaţii atrăgând numeroase hotărâri de condamnare, dintre care sunt enumerate hotărârile din 2 octombrie 2008, 19 noiembrie 2009 şi 19 iunie 2012, pronunţate în cauzele Atanasova împotriva Bulgariei, Tonchev împotriva Bulgariei şi Constantin Florea împotriva României. Se arată că, chiar dacă respectarea termenului rezonabil trebuie apreciată de la caz la caz, curgerea timpului în situaţia juridică analizată nu este imputabilă părţii civile, ci, mai degrabă, organelor judiciare, motiv pentru care nu este echitabil să îi fie cerut părţii civile ca, după parcurgerea procedurii penale până la data constatării împlinirii prescripţiei răspunderii penale, să se adreseze instanţei civile pentru soluţionarea pretenţiilor sale.