Decizia CCR nr. 586/2016Paragraful 31

24. Prin hotărârea anterior referită, paragrafele 50-53, dar şi prin hotărârile din 2 octombrie 2008 şi 22 ianuarie 2009, pronunţate în cauzele Atanasova împotriva Bulgariei, paragraful 46, şi Dinchev împotriva Bulgariei, paragraful 50, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, de asemenea, încălcarea art. 6 din Convenţie, prin nerespectarea dreptului de acces la o instanţă, reţinând că lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile de către instanţa penală, ca urmare a constatării împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, este de natură a lipsi reclamanţii de acest drept, chiar dacă aceştia ar fi putut să obţină repararea prejudiciilor provocate prin săvârşirea infracţiunii pe calea acţiunii civile. În acest sens, instanţa europeană a reţinut că, chiar dacă legislaţia naţională conferea reclamanţilor o altă cale de a obţine repararea prejudiciilor produse prin săvârşirea unor infracţiuni, statul este obligat să asigure persoanelor în cauză garanţiile fundamentale prevăzute la art. 6 din Convenţie în procedurile judiciare alese. În aceste condiţii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că reclamantului nu trebuie să îi fie cerut să aştepte mulţi ani de la data constituirii sale ca parte civilă în procesul penal, pentru ca apoi să îşi formuleze aceleaşi pretenţii, din nou, în faţa instanţelor civile. Totodată, instanţa de la Strasbourg a reţinut că această concluzie nu poate fi modificată de argumentul că partea interesată ar fi putut promova, de la bun început, o acţiune civilă pentru soluţionarea pretenţiilor sale, arătând că preferinţa acestuia pentru a solicita repararea prejudiciilor în cadrul procesului penal nu apare ca fiind nejustificată în situaţiile date şi că, odată aleasă această cale de repararea a pagubei, reclamantul este îndreptăţit să îi fie soluţionată cererea şi nu să îi fie cerut să încerce o cale alternativă de soluţionare, prevăzută de legislaţia naţională.