Decizia CCR nr. 586/2016Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil. Se arată că, în cazul constatării intervenirii prescripţiei răspunderii penale, conform dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală coroborate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. f) din acelaşi cod, instanţa de judecată este obligată să lase nesoluţionată acţiunea civilă. Or, chiar dacă partea vătămată are deschisă calea acţiunii civile, după lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile de către instanţa de judecată, tot se pune problema încălcării dreptului la un proces echitabil, având în vedere durata mare de timp în care instanţele naţionale se pronunţă asupra cererilor de acordare a despăgubirilor civile. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa că durata termenului rezonabil de soluţionare a acţiunilor civile începe să curgă de la data formulării cererii de acordare a despăgubirilor. Or, cum formularea unei astfel de cereri are loc, de regulă, imediat după săvârşirea faptelor, lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile după împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale aduce atingere dreptului la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţie. Este invocată Hotărârea din 19 noiembrie 2009 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în Cauza Tonchev împotriva Bulgariei, prin care aceasta a reţinut că nesoluţionarea laturii civile în cazul prescripţiei răspunderii penale a încălcat dreptul de acces la justiţie al reclamantului.