Decizia CCR nr. 668/2015Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât textul criticat încalcă dispoziţiile art. 6 raportat la art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 21 alin. (3) din Constituţie referitor la dreptul la un proces echitabil. Se observă că există o jurisprudenţă a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 589 din 21 octombrie 2014, nr. 154 din 17 martie 2015 şi nr. 423 din 9 iunie 2015, conform căreia dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 255/2013 sunt constituţionale, însă prin deciziile anterior enumerate constituţionalitatea textului criticat nu a fost analizată prin raportare la normele europene şi la norma constituţională mai sus invocate. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că art. 13 din Convenţie garantează un remediu efectiv, în faţa unei autorităţi naţionale, pentru o pretinsă nerespectare a art. 6 din Convenţie. Se susţine că scopul procedurii prevăzute la art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală este acela de a acorda un remediu părţilor al căror drept de a fi judecate într-un termen rezonabil este încălcat, remediu ce poate fi creat şi pe cale jurisprudenţială, printr-o jurisprudenţă bine stabilită. Se face referire la Hotărârea din 26 noiembrie 2013 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în Cauza Vlad şi alţii împotriva României, prin care a constatat că în dreptul naţional nu există remedii suficiente la care părţile litigiilor civile să poată apela în cazul duratei prea mari a procedurilor, întrucât chiar şi dreptul de a formula o plângere având un astfel de obiect este asigurat doar părţilor din procesele începute după intrarea în vigoare a actualului Cod de procedură civilă. Se arată că situaţia este similară în prezenta cauză, având drept de a formula plângere privind durata rezonabilă a procesului penal doar părţile din procesele penale începute după intrarea în vigoare a actualului Cod de procedură penală. Or, art. 6 din Convenţie prevede că orice persoană are dreptul să fie judecată de către o instanţă independentă într-un termen rezonabil, condiţii în care acordarea acestui drept doar unei anumite categorii de persoane, restrângere ce are drept criteriu data începerii proceselor penale, nu este justificată. Se conchide că, pentru aceste motive, dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 255/2013 încalcă prevederile art. 6 raportat la cele ale art. 13 din Convenţie. Se menţionează că, în Hotărârea pronunţată în Cauza Vlad şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, la paragraful 162, că autorităţile naţionale sunt obligate nu numai să plătească despăgubirile stabilite, ci şi să ia măsuri pentru respectarea art. 6 din Convenţie, dar că măsurile luate de către autorităţile naţionale sunt ineficiente. Se observă că art. 46 din Convenţie face parte din dreptul intern şi se solicită admiterea excepţiei.