Decizia CCR nr. 599/2020Punctul 4

CCR · decizie de neconstituționalitate · 15.07.2020 · dosar 11.098/300/2017
Punctul 4
4. În motivarea excepției de neconstituționalitate este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 586 din 13 septembrie 2016, prin care Curtea a constatat că dispozițiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, sunt neconstituționale în ceea ce privește lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile de către instanța penală, în cazul încetării procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Se afirmă că soluția anterior menționată este doar aparent corectă și că, aplicată mecanic, creează situații injuste. Se susține că se impune ca instanța de contencios constituțional să își modifice această jurisprudență, în sensul de a asigura nu doar părții civile, dar și inculpatului dreptul de a beneficia de soluționarea cauzei sale într-un termen rezonabil, în ipoteza prevăzută la art. 25 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală. Se arată că soluționarea acțiunii civile de către instanța penală, în situația intervenirii prescripției răspunderii penale a inculpatului, prelungește durata soluționării cauzei dincolo de limitele termenului rezonabil, componentă a dreptului la un proces echitabil. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la obligativitatea asigurării unui termen rezonabil de soluționare a cauzelor, fiind invocate mai multe hotărâri, dintre care hotărârile din 26 februarie 1992, 27 februarie 1992 și 3 februarie 2009, pronunțate în cauzele Eckle împotriva Germaniei, Nibbio împotriva Italiei, paragraful 18, și Leonardi împotriva Belgiei, paragraful 26. Se arată că a accepta că dispozițiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală, în forma lor anterioară pronunțării Deciziei nr. 586 din 13 septembrie 2016, sunt neconstituționale doar pentru că, teoretic, nu respectă drepturile părții civile, întrucât soluționează acțiunea civilă exercitată în procesul penal după o durată excesivă, nerezonabilă, perioadă de timp ce îngreunează foarte mult aflarea adevărului și cercetarea judecătorească, în unele situații inculpatul fiind în imposibilitatea de a-și dovedi susținerile/pretențiile, încalcă dreptul la un proces echitabil al acestuia din urmă. Pentru aceste motive, se susține că soluția pronunțată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 586 din 13 septembrie 2016 este lipsită de proporționalitate, creând o situație de inegalitate între inculpat și partea civilă. Se arată, de asemenea, că imposibilitatea formulării unei căi de atac împotriva încheierii prin care se disjunge acțiunea civilă, reglementată la art. 26 alin. (5) din Codul de procedură penală, încalcă accesul la justiție și principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală. ...
Sursa oficială ↗