Decizia CCR nr. 496/2021Punctul 4

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului avocat Alexandru Alin Sinocicu, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, dispozițiile legale criticate sunt comparate cu cele ale art. 24 din Codul de procedură penală, care prevede că moștenitorii părții responsabile civilmente își pot exprima opțiunea de a continua acțiunea civilă în cadrul procesului penal în cazul decesului, al reorganizării, al desființării sau al dizolvării părții civile, arătânduse că dispozițiile Codului de procedură penală prevăd soluții diferite în funcție de calitatea procesuală a părții care a decedat ori a cărei existență a încetat din punct de vedere juridic. Or, se susține că această calitate anterior menționată nu constituie un criteriu suficient pentru a justifica deosebirea de tratament juridic invocată în prezenta cauză. Pentru aceste motive, se afirmă încălcarea prin textul criticat a principiului egalității în drepturi, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituție. Se susține, totodată, că textul criticat încalcă, în mod vădit, dreptul părții civile de a continua procedura judiciară începută pentru recuperarea prejudiciului, partea civilă fiind astfel obligată, spre deosebire de inculpat, căruia îi este asigurat un termen rezonabil de soluționare a cauzei, să promoveze acțiune în fața instanței civile, ceea ce conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului de acces liber la justiție. Se arată că, astfel, dispozițiile legale criticate nu oferă părții civile garanții pentru repararea într-un termen rezonabil a pagubelor cauzate prin fapta ilicită a inculpatului. Se face trimitere la Decizia nr. 586 din 13 septembrie 2016, prin care Curtea a constatat ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 25 alin. (5) cu referire la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f) teza întâi din Codul de procedură penală, în cazul intervenirii amnistiei sau prescripției, susținându-se că sunt aplicabile, în mod corespunzător, și cu privire la prevederile art. 16 alin. (1) lit. f) teza a doua din Codul de procedură penală considerentele din cuprinsul acesteia. Se arată că textele criticate duc la prelungirea considerabilă a procesului penal pentru partea civilă, în practică întâlnindu-se situații în care, după perioade de 10 ani de la începerea procesului penal, partea civilă este obligată să se adreseze instanței civile pentru a-și recupera prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii. Se preavizează că, prin excepția de neconstituționalitate astfel invocată, nu se solicită Curții să legifereze, sub o formă sau alta. Se arată că, în cazul în care Curtea va constata neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate, judecătorul va aplica, în mod direct, prevederile art. 412 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, care permit introducerea în cauză a moștenitorilor inculpatului în vederea soluționării acțiunii civile promovate în cadrul procesului penal. ...