Decizia CCR nr. 306/2021Punctul 21

21. Așadar, reglementarea creează un tratament diferențiat nejustificat în mod obiectiv și rațional între creditorii bugetari cu creanțe stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală, provenite din săvârșirea de infracțiuni, care nu sunt obligați nici măcar să-și declare creanțele în tabelul preliminar de creanțe al debitorului, și ceilalți creditori, fie cu creanțe născute după deschiderea procedurii, fie cu creanțe anterioare, creându-se în favoarea celor dintâi premisa demarării unor executări individuale (care, suplimentar, în funcție de interpretarea textului, poate afecta și eventuale drepturi de preferință ale creditorilor anteriori și, astfel, dreptul de proprietate al acestora garantat constituțional inclusiv în privința unei „creanțe“). În consecință, sunt afectate mecanismul concurențial prin prisma libertății economice, dreptul de proprietate și principiul egalității de tratament în procedura insolvenței, prin care, la nivelul dreptului Uniunii Europene, se urmărește crearea unui cadru normativ care să acorde o a doua șansă societăților viabile aflate în dificultate. În acest context, se menționează: Recomandarea Comisiei Europene privind restructurarea și a doua șansă; jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în materia procedurilor de insolvență transfrontaliere, susținându-se că aceasta ar putea avea înrâurire și în cazurile naționale. ...