Decizia CCR nr. 277/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate, astfel cum au fost completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, creează discriminare între creditori și debitori, stabilind o situație mai favorabilă pentru creditorul statul român în comparație cu debitorul de bună-credință, care are, în condițiile art. 66 din Legea nr. 85/2014, dreptul și chiar obligația de a solicita deschiderea procedurii insolvenței. Față de această împrejurare, se arată că, pe de o parte, debitorul este obligat să se adreseze instanței judecătorești pentru a solicita deschiderea procedurii insolvenței, iar, pe de altă parte, cererea urmează a fi respinsă dacă, din totalul datoriilor, creanțele bugetare reprezintă un procent de 50%. Or, prin legea insolvenței, astfel cum a fost adoptată inițial, a fost stabilită o egalitate de șanse pentru toți creditorii în ceea ce privește realizarea sau executarea creanțelor, iar debitorului i s-a dat posibilitatea de a-și continua activitatea și de a se redresa financiar, în contextul în care, de cele mai multe ori, debitorii intrați în procedura insolvenței ca urmare a blocării conturilor în situația executării silite de către Agenția Națională de Administrare Fiscală aveau posibilitatea să le deblocheze pe cale judecătorească, aspect ce în prezent nu se mai poate realiza. Prin urmare, prevederile criticate deturnează scopul procedurilor de insolvență, creează discriminări și limitează accesul liber la justiție al debitorului de bună-credință, încălcând prevederile art. 21 din Constituție. ...