Decizia CCR nr. 291/2021Punctul 19

19. În ceea ce privește dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, arată că acestea sunt în contradicție cu cele statuate prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014. Susțin că ne aflăm în prezența unor reglementări care combină prevederi din cele două coduri penale, aspect ce nu conduce la aplicarea legii penale mai favorabile. Susțin că modificarea pedepselor și a tratamentului sancționator în cazul concursului de infracțiuni, ca urmare a unei intervenții legislative ulterioare săvârșirii faptei, care constă în agravarea regimului sancționator pe care persoana acuzată l-ar fi putut avea în vedere, în mod obiectiv, la momentul săvârșirii faptei, echivalează cu aplicarea retroactivă a legii penale și încălcarea cerințelor de claritate, previzibilitate și accesibilitate. Sporul obligatoriu și fix de trei ani pe care legislatorul îl impune în mod aprioric prin aceste dispoziții limitează analiza judecătorului și, prin urmare, dreptul inculpatului de a fi judecat de un tribunal independent și imparțial, iar, pe de altă parte, limitează dreptul inculpatului de a-i fi aplicată o pedeapsă proporțională cu fapta comisă. ...