Decizia CCR nr. 264/2021Punctul 25

25. Curtea reține că autorul excepției este nemulțumit de faptul că de la data emiterii unui act administrativ fiscal, organul fiscal poate emite direct titlul executoriu și, având în vedere că prin contestația fiscală nu se suspendă executarea silită, acesta susține că se creează un cerc vicios în care contestatorul nu are acces la justiție pentru anularea actului administrativ, fiind în ipostaza de a fi executat silit din cauza termenului mult prea lung de 6 luni, prevăzut de art. 281 alin. (5) din Codul de procedură fiscală. În acest context, Curtea precizează că odată cu comunicarea deciziei de impunere, contribuabilul se transformă în debitor fiscal - titularul unei obligații de plată corelativă unui drept de creanță fiscală, fiind expus acțiunilor de executare ale organului fiscal. Prima etapă în procedura fiscală o reprezintă faza administrativ-jurisdicțională declanșată prin formularea contestației fiscale. În procedura de soluționare a contestației fiscale nu există un termen de soluționare a acesteia, astfel că se prezumă că trebuie avut în vedere termenul general de soluționare a cererilor contribuabililor, de 45 de zile, termen reglementat de art. 77 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. În absența vreunei sancțiuni, nu de puține ori, organul fiscal nu mai este motivat să se încadreze în termenul indicat și tergiversează, uneori, excesiv soluționarea contestației fiscale, context în care legiuitorul a intervenit prin noua reglementare cuprinsă în art. 281 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și a prevăzut că, „În situația nesoluționării contestației în termen de 6 luni de la data depunerii contestației, contestatorul se poate adresa, pentru anularea actului, instanței de contencios administrativ competente potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare“, reglementare ce a fost gândită de legiuitor ca fiind un remediu pentru contribuabili. ...