Decizia CCR nr. 247/2021Punctul 4

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, în principal, ca inadmisibilă, întrucât autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită, în realitate, completarea dispozițiilor de lege criticate cu un nou caz de rejudecare de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Modificarea și completarea conținutului unei norme juridice constituie o prerogativă exclusivă a autorității legislative, în lumina dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării“. În subsidiar, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, în temeiul prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (2) , procedura de judecată este prevăzută numai prin lege, iar potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. ...