Decizia CCR nr. 247/2021Punctul 9

9. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă, întrucât aspectele invocate de autorii excepției vizează atât probleme de interpretare și aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței de judecată, cât și o eventuală completare a textului de lege criticat. Astfel, observă că, în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, instanța de judecată a reținut că „se poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare și atunci când, în primă instanță, a fost încălcat dreptul la un proces echitabil sau există vreun alt viciu semnificativ și substanțial care conduce la încălcarea dreptului la dublul grad de jurisdicție în materie penală garantat de prevederile art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenția europeană“. De asemenea, din analiza susținerilor autorilor excepției de neconstituționalitate reiese că aceștia doresc o completare a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, în sensul reglementării de către legiuitor a unui caz de desființare a hotărârii primei instanțe, cu trimiterea spre rejudecare, atunci când nu a fost realizată o cercetare judecătorească. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. În jurisprudența sa, Curtea a statuat în mod constant că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv și nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite, întrucât ar contraveni dispozițiilor art. 61 din Constituție, potrivit căruia „Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării“. ...