Decizia CCR nr. 226/2021Punctul 10

10. În ceea ce privește critica prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituție, se arată că, prin instituirea regulii de competență conform căreia instanța supremă judecă recursurile îndreptate doar împotriva deciziilor curților de apel, prevederile legale criticate impun o diferențiere nejustificată între deciziile pronunțate în apel de către tribunal și cele pronunțate în aceeași fază procesuală de către curțile de apel. Așadar, legiuitorul clasifică hotărârile susceptibile de recurs în funcție de gradul ierarhic al instanțelor, criteriu care nu are un fundament obiectiv și rațional. Or, art. 16 alin. (1) din Constituție consacră o protecție egală a drepturilor și intereselor cetățenilor, indiferent de valoarea litigiului pentru soluționarea căruia s-au adresat instanțelor de judecată. Textele criticate produc o discriminare între persoanele care pot declara recurs împotriva hotărârilor pronunțate în apel de curțile de apel și persoanele care formulează calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în apel de tribunale. Limitarea competenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, în funcție de gradul instanțelor a căror hotărâre se atacă ar crea artificial o diferențiere între justițiabili, aceștia având dreptul de a beneficia de o interpretare și aplicare unitară a legii efectuată de instanța supremă, în lumina art. 126 din Constituție. În consecință, textele criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât limitează dreptul tuturor justițiabililor ca verificarea de legalitate pe calea recursului să aibă garanția unității de interpretare și aplicare a legii efectuată de Înalta Curte de Casație și Justiție. ...