Decizia CCR nr. 226/2021Punctul 9

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât elimină accesul la controlul de legalitate efectuat de Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel de tribunale. Astfel, în ceea ce privește contradicția cu dispozițiile art. 126 alin. (3) din Constituție, se arată că legiuitorul constituant a conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție rolul de a realiza interpretarea și aplicarea unitară a legii, asigurând prin aceasta garanții pentru înfăptuirea unui proces echitabil. În situația în care Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma analizei oricărui motiv de recurs, determină că acesta este admisibil, va putea casa hotărârile instanțelor inferioare pronunțate cu încălcarea normelor legale, exercitându-și astfel rolul de instanță de casare și realizându-și obiectivul pentru care a fost înființată - asigurarea unității de jurisprudență prin judecarea recursurilor. Or, principiile constituționale consacrate de art. 126 alin. (3) din Constituție sunt înlăturate de prevederile tezei întâi a art. 483 alin. (4) și ale art. 97 pct. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate exclusiv împotriva hotărârilor curților de apel. Se susține că instituirea regulii desprinse din interpretarea textelor de lege criticate reprezintă o premisă pentru perpetuarea unei practici neunitare la nivel național, întrucât poate genera soluții diferite pentru recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de instanțe inferioare curților de apel și care nu vor fi cenzurate în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție. ...