Decizia CCR nr. 727/2020Punctul 9

9. Cu privire la încălcarea art. 126 alin. (3) din Constituție se arată că legiuitorul constituant a conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție rolul de a realiza interpretarea și aplicarea unitară a legii, asigurând prin aceasta garanții pentru înfăptuirea unui proces echitabil. Așadar, în situația în care Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma analizei oricărui motiv de recurs, determină că acesta este admisibil, va putea casa hotărârile instanțelor inferioare pronunțate cu încălcarea normelor legale, exercitându-și astfel rolul de instanță de casare și realizându-și obiectivul pentru care a fost înființată - asigurarea unității de jurisprudență prin judecarea recursurilor. Art. 483 alin. (3) din Codul de procedură civilă este în acord cu textul constituțional și consacră principiul plenitudinii de competență în recurs a Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, interpretarea în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța de recurs de drept comun (cu excepțiile prevăzute de lege) a fost consfințită inclusiv de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017. În schimb, dispozițiile criticate potrivit cărora Înalta Curte judecă recursurile declarate exclusiv împotriva hotărârilor curților de apel contravin prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (3) din Constituție, fiind în contradicție și cu doctrina de drept procesual civil. ...