Decizia CCR nr. 200/2021Punctul 50

50. Cu privire la critica formulată din perspectiva art. 1 alin. (5) din Constituție, în sensul lipsei de previzibilitate a măsurii criticate, Curtea reține că obligația respectării legilor, consacrată de art. 1 alin. (5) din Constituție, nu presupune, prin conținutul său, asigurarea unui cadru legislativ inflexibil [Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010]. În plus, așa cum s-a reținut, de asemenea, în decizia menționată, intervenția legislativă este necesară pentru a adapta actele normative la realitățile economice, sociale și politice existente. Or, soluția normativă aleasă de Guvern, fixarea la 3,75% a contribuției care se virează la fondurile de pensii din Pilonul II, reprezintă o ajustare față de opțiunea formulată inițial, la momentul adoptării Legii nr. 411/2004, de creștere progresivă în 8 ani la un cuantum de 6%. Statul trebuie să beneficieze de o largă marjă de apreciere pentru a impune soluții adaptate cu atât mai mult cât practic statul reglementează destinația unor contribuții pe care, oricum, asigurații i le datorează în temeiul obligativității participării la sistemul public de pensii. În niciun caz Curtea Constituțională nu se poate substitui puterii legislative, în speță a Guvernului care acționează ca legiuitor delegat, și să aprecieze ea însăși, așa cum solicită autoarea excepției, dacă stabilirea cotei de 3,75% este justificată sau nu. O asemenea judecată ține exclusiv de oportunitatea reglementării, și nu de constituționalitatea ei. ...