Decizia CCR nr. 174/2021Punctul 15

15. Prin Decizia nr. 608 din 28 septembrie 2017, mai sus menționată, paragrafele 24 și 25, Curtea a reținut că prevederile legale criticate vor fi interpretate în mod sistematic prin trimitere la alin. (1) lit. b) și alin. (3) ale aceluiași articol. Astfel, Curtea a constatat că art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 reglementează cu privire la obligativitatea reținerii permisului de conducere, iar alin. (3) enumeră cazurile în care dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație. Prin urmare, în aceste cazuri nu se poate dispune, în condițiile textului criticat, prelungirea dreptului de circulație. Curtea a reținut că o asemenea dispoziție este suficient de clară, nefiind susceptibilă de interpretări contradictorii, și dă eficiență rolului legiuitorului de a reglementa cu privire la normele de circulație pe drumurile publice în considerarea asigurării desfășurării fluente și în siguranță a circulației, precum și pentru ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public. Practic, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație în cazul în care a fost săvârșită vreuna dintre infracțiunile prevăzute de art. 334 alin. (2) și (4) din Codul penal referitor la punerea în circulație a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare sau cu număr retras sau a unui autovehicul înmatriculat în alt stat care nu are drept de circulație în România, de art. 335 alin. (2) din Codul penal referitor la conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, de art. 336 din Codul penal referitor la conducerea pe drumurile publice sub influența alcoolului sau a altor substanțe, de art. 337 din Codul penal referitor la refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, de art. 338 alin. (1) din Codul penal referitor la părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției sau a procurorului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto aflat în procesul de instruire ori de către examinatorul autorității competente aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație, și de art. 339 alin. (2) -(4) din Codul penal referitor la participarea la întreceri neautorizate pe drumurile publice, la așezarea de obstacole care împiedică sau îngreunează circulația, dacă se pune în pericol siguranța circulației ori se aduce atingere dreptului la liberă circulație a celorlalți participanți la trafic, și la lăsarea fără supraveghere pe partea carosabilă a unui vehicul care transportă produse sau substanțe periculoase sau în cazurile prevăzute de art. 111 alin. (1) lit. a) și d) referitor la cumularea a cel puțin 15 puncte de penalizare și la situația în care titularul permisului a fost declarat inapt pentru a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie și art. 102 alin. (3) lit. a) și c) referitor la conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune, și la situația în care conducătorul auto nu a oprit la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune, toate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Prin urmare, Curtea a constatat că legiuitorul nu a făcut altceva decât să identifice din toată gama de încălcări ale normelor legale pe acelea care au o gravitate sporită și, ca o consecință directă a acestei rațiuni, a dispus cu privire la imposibilitatea eliberării vreunei dovezi cu drept de circulație. Aceasta nu are semnificația vreunei afectări a drepturilor și a libertăților fundamentale, întrucât ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, precum și a mediului reprezintă deziderate unanim acceptate. De altfel, Curtea a reținut că dreptul de a conduce pe drumurile publice nu reprezintă un drept fundamental. ...