Decizia CCR nr. 61/2017Punctul 42

42. Curtea reţine, însă, că administraţia îşi poate modula activitatea prin mijloace specifice care să ducă la o interpretare unitară a normei administrative, fără a fi necesară formalizarea acesteia într-un act normativ interpretativ, iar interpretarea oficială judiciară, de la caz la caz, este un remediu nu numai suficient, dar şi efectiv pentru a impune o anumită interpretare ce se poate aduce normei administrative respective. Dacă administraţia consideră că instanţele judecătoreşti au îmbrăţişat o interpretare diferită de intenţia sa, poate modifica/completa norma respectivă cu efecte pentru viitor şi cu respectarea actelor supraordonate nivelului respectiv. Este un sistem normativ suplu care nu cuprinde elemente de natură să destabilizeze întregul angrenaj al administraţiei. A introduce în această paradigmă normativistă şi noţiunea de normă interpretativă ar însemna o relativizare a mecanismului anterior menţionat, cu efecte incerte asupra securităţii raporturilor juridice. Aceste acte sunt oricum caracterizate printr-un grad sporit de instabilitate sau inaccesibilitate (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015, paragrafele 67 şi 94, sau Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, paragraful 47), iar, a mai adăuga categoria actelor administrative de interpretare, ar însemna accentuarea acestei situaţii. ...