Decizia CCR nr. 164/2021Punctul 16

16. Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate prin care se susținea că această soluție legislativă creează o discriminare și că denunțătorul ar trebui să beneficieze de reducerea pedepsei indiferent de stadiul procesului penal în care acesta denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri. Curtea a reținut, în esență, că „reglementarea privind reducerea pedepsei în beneficiul persoanei care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, în situația în care aceasta denunță, în timpul urmăririi penale, alte persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, nu poate fi considerată o încălcare a principiului egalității. (...) Egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv. Or, în cazul de față, măsura instituită de legiuitor are o justificare obiectivă și rezonabilă, fiind determinată de necesitatea identificării cu rapiditate, încă din această fază a procesului penal, a persoanelor care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, dat fiind pericolul social ridicat al acestor infracțiuni. De altfel, este evident că situațiile în care se găsesc persoanele care au comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, în cele două faze ale procesului penal - urmărirea penală și judecata - nu sunt similare, astfel încât tratamentul juridic care li se aplică nu poate fi decât diferențiat.“ (Decizia nr. 313 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 14 iulie 2005, Decizia nr. 201 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 3 aprilie 2006). ...