Decizia CCR nr. 166/2021Punctul 6

6. Se consideră că textul menționat încalcă dreptul la apărare, reglementat în art. 24 din Constituție, deoarece acest drept, în accepțiunea sa largă, reprezintă totalitatea drepturilor și regulilor procedurale ce permit părților să se apere împotriva acuzațiilor, dovedind lipsa vinovăției lor și justețea propriilor afirmații, precum și contestând învinuirile ce li se aduc. Art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 75/2000 împiedică realizarea unei apărări efective, deoarece nu acordă expertului-parte aceeași calitate de expert oficial pe care o are expertul din cadrul Institutului de Expertize Criminalistice și, implicit, subminează valoarea juridică a observațiilor și a obiecțiunilor pe care le formulează expertul-parte, de fapt îi reduce până la zero valoarea probantă. Consecința directă este aceea că expertul-parte nu poate fi audiat în procedura prevăzută de art. 179 din Codul de procedură penală pentru a se putea astfel justifica netemeinicia raportului de expertiză, precum și justețea propriilor afirmații, astfel încât dreptul acuzatului de a se apăra împotriva acuzațiilor aduse este încălcat prin această prevedere. Mai mult, chiar dacă concluziile observațiilor și obiecțiunilor expertului-parte sunt total contradictorii cu concluziile expertului din cadrul Institutului de Expertize Criminalistice, acest fapt nu va duce la aplicarea art. 181 din Codul de procedură penală (efectuarea unei noi expertize). În condițiile în care raportul de expertiză prezintă numeroase elemente tehnice, care de cele mai multe ori nu sunt la îndemâna judecătorului, eventualele obiecții sau observații formulate de către expertul-parte nu pot contesta într-un mod suficient raportul de expertiză și nici cele exprimate de expertul care a efectuat raportul de expertiză cu ocazia eventualei audieri, astfel încât este evident faptul că nu există un echilibru suficient între acuzare și apărare. ...