Decizia CCR nr. 147/2021Punctul 10

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin, în esență, că art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, așa cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017, este contrar art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât nu exista o situație extraordinară și de urgență care să justifice modificarea acestor prevederi. Astfel, Guvernul a încălcat procedura constituțională pentru adoptarea unei ordonanțe de urgență și nu a respectat niciuna dintre condițiile prevăzute de Legea fundamentală pentru exercitarea delegării legislative, respectiv a adoptat actul normativ fără a exista o situație extraordinară care să fi justificat adoptarea unor măsuri cu un impact social major față de persoanele îndreptățite la indemnizația de creștere a copilului, cu un impact economic major față de angajamentele asumate de România în calitate de țară membră a Uniunii Europene; reglementarea acestor măsuri nu era sub presiunea unui termen pentru adoptarea în regim de urgență; urgența nu a fost motivată în cuprinsul ordonanței criticate. Condiția „urgenței“ nu trebuie interpretată în sens larg. În realitate, orice modificare adoptată are și trebuie să aibă o motivare, expunere de motive, însă nevoia de modificare a legislației și urgența modificării sunt condiții distincte care trebuie îndeplinite cumulativ. Menținerea deficitului bugetar sub 3% nu este o situație extraordinară care să justifice adoptarea pe calea ordonanței de urgență a unor măsuri de diminuare a cheltuielilor bugetare. Nu se poate ca ordonanțele de urgență prin care se reduc cheltuielile bugetare să înlocuiască un program de guvernare eficient care să mențină deficitul bugetar sub 3%. ...