Decizia CCR nr. 139/2021Punctul 76

76. În ceea ce privește art. III, vizat de critica de neconstituționalitate, Curtea reține că acesta reglementează transmiterea, cu titlu gratuit, a unor terenuri, proprietate privată a statului și aflate în folosință gratuită a dobânditorului (Camera de Comerț și Industrie a României), care nu sunt revendicate, în scopul desfășurării exclusiv a activității specifice cu caracter de continuitate. În forma inițiatorului și, implicit, în cea adoptată de Senat nu exista art. III, însă conținutul său normativ se regăsea la art. I pct. 1 din forma menționată, prin care art. 24 din Legea nr. 335/2007 era completat cu cinci noi alineate. Din compararea celor două dispoziții legale, art. III din forma legii adoptată de Camera Deputaților și art. I pct. 1 din forma adoptată de Senat, Curtea observă că acestea prevăd aceeași soluție legislativă și că nu există deosebiri majore de conținut între ele. Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, a optat pentru majorarea perioadei în care operează interdicția de înstrăinare/ipotecare sau schimbare a destinației stabilite în vederea efectuării transferului a terenurilor care fac obiectul reglementării de la 30 de ani la 49 de ani, a prevăzut o nouă limitare, în sensul că aceste terenuri, în perioada antereferită, pe lângă faptul că nu li se poate schimba destinația, nu pot fi vândute, nu pot fi nici ipotecate, a schimbat entitatea care asigură suportul tehnic operațional pentru elaborarea hotărârii din Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în Secretariatul General al Guvernului, a folosit denumirea completă a Camerei de Comerț și Industrie a României și a lărgit sfera cauzelor care atrag nulitatea absolută a hotărârii de predare efectivă a proprietății. ...