Decizia CCR nr. 139/2021Punctul 119

119. Curtea reține că art. III alin. (1) și (4) din legea criticată prevede o transmitere gratuită sub condiție, în sensul că stabilește interdicții de vânzare, de ipotecare sau de schimbare a destinației terenurilor (transferul se realizează cu scopul ca terenurile să fie folosite exclusiv pentru desfășurarea activității specifice cu caracter de continuitate a Camerei de Comerț și Industrie a României) pe o perioadă de 49 de ani de la data dobândirii dreptului de proprietate, sub sancțiunea nulității absolute a hotărârii de predare a proprietății și a repunerii în situația anterioară, potrivit alin. (5) al aceluiași articol. Legea a reglementat aceste interdicții drept garanții pentru ducerea la îndeplinire a finalității urmărite prin transferul realizat. Aceste garanții păstrează un just echilibru între interesul urmărit de legiuitor și cel al entității beneficiare a dreptului de proprietate. În acest sens, Curtea reține că interdicția de vânzare reprezintă o limitare temporară a atributului de dispoziție asupra bunului, întrucât constă în interzicerea transmiterii proprietății asupra terenurilor (art. 551 pct. 1 din Codul civil), iar interdicția de ipotecare, precum și interdicția de schimbare a destinației terenurilor transmise reprezintă limitări temporare ale atributului de folosință în considerarea scopului urmărit de legiuitor. Prin urmare, aceste limitări nu afectează substanța dreptului de proprietate al beneficiarului, fiind constituite pe o perioadă limitată de timp de 49 de ani, astfel încât acesta poate exercita atât atributele dreptului de proprietate, potrivit legii, cât și drepturile reale prevăzute de art. 551 din Codul civil care nu intră sub incidența interdicțiilor stabilite prin lege, precum și celelalte operațiuni juridice compatibile cu legea criticată și legislația în materie. ...