Decizia CCR nr. 139/2021Punctul 91

91. În ceea ce privește invocarea neconcordanței dintre expunerea de motive și conținutul legii, generată de faptul că în prima se vorbește de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, respectiv că aceasta nu permite edificarea de construcții pe terenurile asupra cărora cel interesat deține un drept de folosință gratuită, iar legea criticată privește modificarea unei alte legi, respectiv Legea nr. 335/2007, Curtea reține că această susținere nu este o veritabilă critică de neconstituționalitate. În jurisprudența sa, respectiv Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 28 iulie 2020, paragrafele 36-40, Curtea a reținut că nu are competența de a controla modul de redactare a expunerilor de motive ale diverselor legi adoptate. Expunerea de motive și cu atât mai puțin modul său de redactare nu au consacrare constituțională. Curtea a reținut că expunerea de motive, prin prisma art. 1 alin. (5) din Constituție, este un document de motivare necesar în cadrul procedurii de adoptare a legilor, însă, odată adoptată legea, rolul său se reduce doar la facilitarea înțelegerii scopului acesteia. Prin urmare, expunerea de motive a legii nu este decât un instrument al uneia dintre metodele de interpretare consacrate - metoda de interpretare teleologică. Faptul că expunerea de motive nu este suficient de precisă sau că nu lămurește toate aspectele de conținut ale normei nu duce la concluzia că însăși norma respectivă este neconstituțională pentru acest motiv, ea având doar o funcție de suport în interpretarea normei adoptate. Nu este rolul Curții Constituționale să analizeze constituționalitatea legii prin prisma conținutului expunerii de motive. ...