Decizia CCR nr. 85/2021Punctul 15

15. Așa fiind, prin Decizia nr. 766 din 28 noiembrie 2019, citată anterior, paragraful 16, Curtea a constatat că, în considerarea diferenței mai sus arătate, legiuitorul poate institui reglementări speciale, în materia executării pedepselor, referitor la folosirea căilor de atac cu privire la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate stabilite prin Legea nr. 254/2013, fără ca în acest mod să fie încălcate prevederile Legii fundamentale. În acest sens, Curtea Constituțională s-a referit și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că garanțiile consacrate în materie penală de dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt aplicabile procedurilor privind executarea pedepselor (Decizia din 7 mai 1990 cu privire la admisibilitatea Cererii nr. 16.236/90, pronunțată în Cauza Aldrian împotriva Austriei, Decizia din 22 februarie 1995 cu privire la admisibilitatea Cererii nr. 20.872/92, pronunțată în Cauza A.B. împotriva Elveției, Decizia din 13 mai 2003 cu privire la admisibilitatea Cererii nr. 59.290/00, pronunțată în Cauza Montcornet de Caumont împotriva Franței, Decizia din 27 iunie 2006 cu privire la admisibilitatea Cererii nr. 28.578/03, pronunțată în Cauza Szabo împotriva Suediei, și Decizia din 23 octombrie 2012 cu privire la admisibilitatea Cererii nr. 498/10, pronunțată în Cauza Ciok împotriva Poloniei, paragraful 33). ...