Decizia CCR nr. 86/2021Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 338 alin. (1) din Codul penal încalcă principiul legalității, dreptul la apărare și legalitatea pedepsei, întrucât nu definesc sintagmele „accident de circulație“, „locul accidentului“ și „fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei“, astfel că nu îndeplinesc cerința referitoare la previzibilitatea legii. În acest sens, arată că destinatarul textului de lege criticat este trimis la norme dintr-un alt act normativ care întregesc și explicitează conținutul constitutiv al infracțiunii de părăsire a locului accidentului, și anume la prevederile art. 75 și ale art. 77 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, care definesc accidentul de circulație și, respectiv, reglementează în sarcina conducătorului unui vehicul obligația de a anunța imediat organele de poliție și de a nu părăsi locul faptei în cazul în care este implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane. Consideră că această trimitere la alt act normativ ce întregește și explicitează latura obiectivă a infracțiunii încalcă în mod flagrant principiul legalității incriminării. Invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la cerințele privind calitatea legii, și anume Deciziile nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 743 din 2 iunie 2011, nr. 1 din 11 ianuarie 2012 și nr. 447 din 29 octombrie 2013. Totodată, invocă și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29. ...