Decizia CCR nr. 69/2021Punctul 15

15. Autorii obiecției mai arată că ipoteza de reglementare a art. 10 din legea criticată este neinteligibilă. Astfel, sintagma „în vederea echilibrării și a menținerii utilității sociale a contractului“ este formulată atât de general încât pare că acoperă ipoteze care sunt total diferite, precum: impreviziunea (Legea nr. 77/2016 și art. 1.271 din Codul civil), clauzele abuzive (Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori), practicile incorecte (Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor) și dificultatea financiară a consumatorului din motive personale (degradarea situației financiare sau dificultăți în ceea ce privește situația familială), ipoteze acoperite de reglementările specifice în materia protecției consumatorilor, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2016 sau Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice. Așa fiind, autorii arată că a doua direcție de reglementare creează paralelisme de reglementare și contradicții cu cadrul legal în vigoare. ...