Decizia ÎCCJ nr. 51/2026 (HP)Punctul IV

IV. Punctul de vedere al instanței de trimitere A. Cu privire la admisibilitatea sesizării 13. Instanța de trimitere a considerat că sunt îndeplinite dispozițiile art. 519 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul de procedură civilă), astfel: sesizarea a fost formulată în dosarul Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal, ce judecă în ultimă instanță cererea petentei privind anularea procesului-verbal contravențional; este îndeplinită și cerința noutății relative a normei a cărei interpretare se solicită, în condițiile în care dispozițiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 70/2015 au fost introduse la data 15 decembrie 2023 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, ce modifică atât regimul sancționator al contravenției prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 70/2015, cât și conținutul acestei din urmă dispoziții legale, ce stabilește elementul material al contravenției, scopul modificării acestor norme fiind acela de a reduce riscurile de evaziune fiscală, fraude financiare și economie subterană. Instanța de trimitere a mai avut în vedere faptul că nu există o jurisprudență convergentă cu privire la problema de drept în discuție; că asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare; că problema de drept este esențială, respectiv că de modul de interpretare a acestor dispoziții depinde soluționarea pe fond a cauzei pendinte. A mai avut în vedere instanța de trimitere că dispozițiile a căror interpretare se solicită prezintă o dificultate suficient de mare, în condițiile în care în discuție se află interpretarea și aplicarea noțiunilor de „sumă încasată/plătită“, astfel cum este descrisă de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 70/2015, ce se sancționează prin derogare de la prevederile art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, și a noțiunii de „operațiuni de încasări și plăți“, prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 70/2015, pe fondul existenței unui regim sancționator diferit în funcție de calificarea elementului material al contravenției, reprezentat de o plată/încasare unică sau de plăți/încasări multiple, ca elemente ale unei contravenții continue. În acest sens, instanța de trimitere a avut în vedere posibilele interpretări contradictorii ale dispozițiilor legale, precum și imprecizia ce derivă din modalitatea de redactare a celor două sintagme prin utilizarea persoanelor singular/plural aferente unei interpretări gramaticale, dar și efectele pe care punerea lor în aplicare întro interpretare sistematică le-ar avea, respectiv prin sancționarea unor operațiuni multiple de încasări și plăți cu amendă de 25% din suma totală încasată/plătită, reținându-se și modalitatea de calcul indicată de intimată prin raportare la cumulul aritmetic al împrumuturilor și restituirilor. Astfel, a reținut că nici excepția prevăzută de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 70/2015 cu privire la inaplicabilitatea prevederilor art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu este în măsură a lămuri problema de drept, întrucât scopul acesteia este reprezentat de o excludere a limitelor maxime ale amenzii pentru sancționarea subiecților de drept ce nu se conformează normei, iar nu pentru a se evita o depășire a pragului maximal prin însumarea tuturor sancțiunilor aplicate pentru fapte concurente. ... ... B. Cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării 14. Pe fondul chestiunii de drept, instanța de trimitere a avut în vedere faptul că argumentul expus de apelantă asupra modalității de interpretare a operațiunii individuale a plății/încasării sancționabile, conform dispozițiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 70/2015, este valid, neexistând un motiv pentru care baza de calcul ar trebui să aibă în vedere cumulul unor operațiuni multiple ori părți componente ale unei contravenții continue, deși prin argumentația expusă se tinde la scindarea fiecărei operațiuni în contravenții individuale și aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, iar acest cumul total al plăților și încasărilor pentru stabilirea sancțiunii nu ar fi posibil, fiind o adăugare la lege. Totodată, instanța de trimitere a opinat că regimul în funcție de care se aplică sancțiunea este reprezentat de norma legală încălcată, fapta contravențională în discuție fiind o contravenție continuă, în componența căreia pot intra mai multe operațiuni de încasări/plăți efectuate în numerar, în baza unui singur raport juridic, iar sub acest aspect, răspunsul la solicitarea apelantei este afirmativ. În privința celei de-a doua solicitări s-a reținut că, în raport cu unicitatea contravenției, nu se poate discuta de aplicarea regimului sancționator pentru contravenții multiple constatate prin același proces-verbal, pentru a fi aplicabile prevederile art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. ... ... ...