Decizia CCR nr. 20/2021Punctul 6

6. În ceea ce privește dispozițiile art. 284 din Codul de procedură penală, în mod similar criticilor formulate cu privire la art. 283 alin. (3) din Codul de procedură penală, se susține că legiuitorul nu a prevăzut criteriile legale conform cărora poate fi apreciată lipsa „justificată“ a avocatului de la procedurile judiciare. Se susține că sintagma „când se consideră justificată“ din cuprinsul alin. (3) al art. 284 din Codul de procedură penală lipsește prevederile legale de claritate, precizie și previzibilitate, care, pentru acest motiv, contravin principiului legalității incriminării și a pedepsei, precum și prevederilor art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. Se susține, totodată, că legiuitorul nu a reglementat o veritabilă cale de atac împotriva încheierii prin care se dispune amenda judiciară, evitând să utilizeze termeni specifici precum „contestație“, „plângere“ sau „acțiune în anulare“, prevăzând doar că în ipoteza analizată poate fi formulată o cerere, care este soluționată, conform art. 284 alin. (2) din Codul de procedură penală, printr-o încheiere definitivă. Se susține că, în lipsa reglementării unei căi de atac împotriva încheierii anterior arătate, prevederile art. 284 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil și principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală. Se susține de asemenea că prevederile art. 284 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt discriminatorii, întrucât lasă la aprecierea discreționară a instanței anularea sau reducerea amenzii, atunci când persoana amendată justifică de ce nu și-a putut îndeplini obligația. ...