Decizia CCR nr. 3/2021Punctul 20

20. Se mai arată că este eronată susținerea autorului sesizării potrivit căreia modificarea art. 213 alin. (7) operată de legiuitor ar avea „un obiect de reglementare complet diferit de cel avut în vedere de către inițiator și de cel adoptat de prima Cameră“. Se arată că, în motivarea adoptării ordonanței sale de urgență, Guvernul precizează că aceasta are în vedere, între altele, adoptarea unor măsuri urgente în domeniul „managementului instituțiilor și unităților de învățământ propriu“, adică al învățământului militar, inclusiv al celui superior. Se menționează pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2020, cu referire la modificarea art. 177 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, potrivit căruia „Conducerea instituțiilor de învățământ superior militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională se realizează de comandant, care are caracter de rector.“ Ca urmare, în opinia președintelui Senatului, intervenția legislativă a Senatului asupra art. 213 alin. (7) , cu efecte juridice asupra statutului funcției publice de rector în toate instituțiile de învățământ superior, nu este o extindere exagerată a obiectului de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2020. Ca argument, se face referire la „rezerva Guvernului de a contesta la Curtea Constituțională constituționalitatea legii criticate“. Se mai arată că, la Senat, legea respectivă a întrunit 109 voturi pentru și doar 12 împotrivă, ceea ce arată că actul normativ a primit votul favorabil și al majorității senatorilor membri ai grupurilor parlamentare care susțin Guvernul și care au votat alături de ceilalți membri ai Senatului. ...