Decizia CCR nr. 905/2020Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că sintagma „sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei“ cuprinsă în art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995, astfel cum a fost legiferată prin reglementările privind armonizarea legislației cu noile dispoziții în materie penală, este neconstituțională, fiind contrară art. 41 alin. (1) din Constituție, deoarece: dispozițiile art. 90 din Codul penal prevăd expres că persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, mai ales în situația în care instanța de judecată nu a impus în sarcina condamnatului obligația de a nu ocupa o funcție publică; după rămânerea definitivă a unei sentințe penale, statutul juridic al cadrului militar față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei este similar cu cel avut în momentul înrolării acestuia în armata română și cu cel avut pe toată perioada în care a fost activ, astfel încât, din punctul de vedere al drepturilor acestuia, nimic nu a fost schimbat sau modificat; în urma amânării aplicării pedepsei, capacitatea juridică a celui condamnat nu este știrbită sau diminuată, neexistând nicio consecință juridică a condamnării; din simplul fapt al existenței condamnării nu decurge nicio consecință extrapenală care să-l facă pe acesta incapabil de a fi încadrat în forțele armate române. ...