Decizia CCR nr. 905/2020Punctul 28

28. În ceea ce privește consecințele extrapenale derivate din infracțiunea săvârșită în cazul amânării aplicării pedepsei, având în vedere dispozițiile art. 90 din Codul penal, ce constituie cadrul general, de principiu, cu privire la efectele amânării aplicării pedepsei, care sunt provizorii, până la expirarea termenului de supraveghere, și definitive, după acest termen, Curtea reține că legiuitorul, în virtutea principiului legalității prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, nu mai poate reglementa distinct decăderi, interdicții sau incapacități prin alte norme, chiar dacă, într-o astfel de situație, prezumția de nevinovăție încetează să mai subziste față de persoana vizată a cărei vinovăție a fost dovedită fără dubiu, fiind stabilită prin hotărârea judecătorească definitivă [așa cum s-a mai arătat, în temeiul art. 396 alin. (4) din Codul de procedură penală, hotărârea privind amânarea aplicării pedepsei se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat]. ...