Decizia CCR nr. 905/2020Punctul 30

30. Însă, în cazul amânării aplicării pedepsei, fapta săvârșită constituie infracțiune și tragerea la răspundere penală este posibilă, motiv pentru care acțiunea penală se exercită și se epuizează în condiții normale, dar judecătorul manifestă încredere în posibilitățile de îndreptare ale inculpatului fără a fi necesară sancțiunea penală și, ca atare, nu îl condamnă și nu îi aplică o pedeapsă. De asemenea, astfel cum s-a arătat mai sus, îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se putea dispune măsura amânării aplicării pedepsei creează pentru destinatarul normei vocație la beneficiul acestei măsuri, iar nu un drept. Ca atare, consecințele juridice ale amânării aplicării pedepsei, pronunțată de instanța de judecată în condițiile legii, sunt guvernate de Codul penal, lege care reglementează condițiile în care persoanei față de care s-a dispus această soluție nu i se mai aplică pedeapsa și aceasta nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită. ...