Decizia CCR nr. 906/2020Punctul 17

17. Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în raport cu criticile formulate. Astfel, atât art. 50, care consacră dreptul persoanelor cu handicap de a se bucura de o protecție specială, cât și art. 41, care se referă la dreptul la muncă, își au sediul materiei în titlul II din Constituția României cu denumirea „Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale“. Or, prin eliminarea posibilității angajatorilor prevăzuți de lege, care nu angajează persoane cu handicap, de a-și îndeplini obligația față de stat prin achiziționarea de servicii realizate prin propria activitate a persoanelor cu handicap angajate în unități protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă datorată la bugetul de stat, este afectat în substanță dreptul la o protecție specială a persoanelor cu handicap, fiind limitată participarea efectivă a persoanelor cu handicap în viața comunității. Prin urmare, în această situație operează interdicția constituțională prevăzută de art. 115 alin. (6) , fiind un caz în care printr-o ordonanță de urgență se afectează drepturi fundamentele prevăzute în Constituție. Pe fond, instanța apreciază că măsura luată este în contradicție cu art. 50 și, în subsidiar, cu art. 41 din Constituție. Totodată, se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 615 din 12 mai 2011, prin care s-a statuat, analizând dispozițiile art. 78 alin. (2) , (3) și (4) din Legea nr. 448/2006, că statul are obligația de a adopta o poziție activă, de natură să asigure realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității. Or, instanța consideră că, în speță, prin eliminarea unei astfel de posibilități, statul nu își mai îndeplinește obligația pozitivă de a lua măsuri active, ci, din contră, nu mai respectă art. 50 din Constituție, fiind afectat în mod indirect și dreptul la muncă, consacrat de art. 41 din Constituție. În final, instanța apreciază că art. 45 din Legea fundamentală nu este incident, nefiind negată în speță posibilitatea reclamantului de a iniția și a întreprinde o activitate cu scop lucrativ, ci, dimpotrivă, acesta exercită profesia liberală de avocat. ...