Decizia CCR nr. 898/2020Punctul 20

20. În sprijinul acestei soluții, Înalta Curte de Casație și Justiție, în paragraful 129 al deciziei amintite, a evocat jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care consacră principiul remunerării egale pentru muncă egală, dar doar atunci când aceasta este realizată în aceeași instituție sau în același serviciu, privat sau public, deci când obligația există în sarcina aceluiași angajator sau chiar în cazul unor angajatori diferiți, dar se poate identifica o sursă unică la baza stabilirii mărimii plății [Curtea a menționat, în paragraful 129 al deciziei antereferite, cauzele C-43/75 Defrenne II c Sabena (1976) ; C-129/79 Macarthys (1980) ; C-96/80 Jenkins (1981) ; C-320/00 Lawrence (2002) ; C-256/01 Allonby (2004) ]. De asemenea, instanța supremă a invocat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiile egalității și nediscriminării, consacrate de dispozițiile convenționale - art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 al Protocolului nr. 12 adițional la Convenție (paragraful 128). ...