Decizia CCR nr. 894/2020Punctul 15

15. Autorii excepției menționează, de asemenea, că art. 2 pct. 24 din Legea petrolului nr. 238/2004 prevede că noțiunea de operațiuni petroliere semnifică ansamblul de activități de explorare, dezvoltare, exploatare și abandonare a unui zăcământ petrolier, înmagazinarea subterană, transportul și tranzitul petrolului pe conducte magistrale, precum și operarea terminalelor petroliere, context în care fac trimitere și la conținutul normativ al art. 6 din aceeași lege. Învederează că intenția legiuitorului a fost aceea de a acorda titularilor de acorduri petroliere de concesiune pentru explorare - dezvoltare - exploatare dreptul de folosință asupra terenurilor necesare efectuării operațiunilor petroliere prin modalitățile expres și limitativ prevăzute de art. 6 din Legea nr. 238/2004. Arată că din interpretarea textelor mai sus menționate, reiese că dreptul de servitute legală instituit de art. 7 din aceeași lege nu este un drept absolut care permite titularilor de acorduri petroliere de concesiune să pătrundă pe terenurile proprietate privată în mod nelimitat, acest drept fiind acordat doar asupra terenurilor necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare și asupra terenurilor necesare oricăror activități pe care acestea le implică. Or, acest drept de servitute legală este, în fapt, un drept de trecere ce se instituie doar asupra terenurilor absolut necesare desfășurării normale a activității de explorare sau exploatare, iar trecerea trebuie să se realizeze în așa fel încât să aducă o minimă atingere exercitării dreptului de proprietate asupra terenului ce constituie fondul aservit. Nici nu ar putea fi altfel, pentru că nu s-ar putea aprecia că titularul acordului petrolier ar avea un drept de servitute asupra întregului perimetru concesionat fără niciun fel de limitare. ...