Decizia CCR nr. 884/2020Punctul 15

15. În acest sens, Curtea reține că la art. 188-191, art. 257, art. 277, art. 279-283 și art. 289-294 din Codul penal sunt prevăzute următoarele infracțiuni: infracțiunile contra vieții, cu excepția infracțiunii de ucidere din culpă, ultrajul, compromiterea intereselor justiției, ultrajul judiciar, cercetarea abuzivă, supunerea la rele tratamente, tortura, represiunea nedreaptă, luarea de mită, darea de mită, traficul de influență, cumpărarea de influență, faptele săvârșite de către membrii instanțelor de arbitraj sau în legătură cu aceștia și faptele săvârșite de către funcționari străini sau în legătură cu aceștia. De asemenea, conform art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile de înaltă trădare, infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curții Constituționale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar, conform art. 38 alin. (1) din Codul de procedură penală, curțile de apel judecă în primă instanță următoarele infracțiuni: infracțiunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, art. 399-412 și art. 438-445; infracțiunile privind securitatea națională a României, prevăzute în legi speciale; infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii, tribunale și de procurorii de parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe; infracțiunile săvârșite în legătură cu atribuțiile de serviciu de avocați, notari publici, executori judecătorești, precum și auditori publici externi. Art. 394-397, art. 399-412 și art. 438-445 din Codul penal prevăd următoarele infracțiuni: trădarea, trădarea prin transmitere de informații secrete de stat, trădarea prin ajutarea inamicului, acțiuni împotriva ordinii constituționale, acțiunile ostile contra statului, spionajul, atentatul care pune în pericol securitatea națională, atentatul contra unei colectivități, actele de diversiune, comunicarea de informații false, propaganda pentru război, compromiterea unor interese de stat, divulgarea secretului care periclitează securitatea națională, infracțiuni contra persoanelor care se bucură de protecție internațională, constituirea de structuri informative ilegale, nedenunțarea unor infracțiuni contra securității naționale, genocidul, infracțiuni contra umanității, infracțiuni de război contra persoanelor, infracțiuni de război contra proprietății și altor drepturi, infracțiuni de război contra operațiunilor umanitare și emblemelor, utilizarea de metode interzise în operațiunile de luptă și utilizarea de mijloace interzise în operațiunile de luptă. În ceea ce privește infracțiunile pentru care competența de a efectua urmărirea penală aparține Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, acestea sunt infracțiunile din domeniul criminalității organizate și al terorismului prevăzute în mod distinct la art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dintre care, cu titlu exemplificativ, Curtea reține următoarele: infracțiunile de omor și de omor calificat, de lipsire de libertate în mod ilegal, de șantaj, de sclavie etc., dacă săvârșirea lor a intrat în scopul unui grup infracțional organizat în sensul prevăzut la art. 367 alin. (6) din Codul penal; infracțiunea de delapidare dacă a produs consecințe deosebit de grave, în înțelesul art. 183 din Codul penal; infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dacă banii, bunurile și valorile care au făcut obiectul spălării banilor provin din săvârșirea infracțiunilor date în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. În fine, infracțiunile pentru care competența de a efectua urmărirea penală aparține Direcției Naționale Anticorupție sunt infracțiunile de corupție prevăzute la art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, dintre care fac parte, cu titlu exemplificativ, următoarele: infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, săvârșite în condițiile reglementate la alin. (1) al art. 13 anterior menționat; infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene; infracțiunile de deturnare a licitațiilor publice, de abuz în serviciu și de uzurpare a funcției, dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro. ...