Decizia CCR nr. 19/2016Paragraful 21

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, sub aspectul competenţei funcţionale (ratione oficii), potrivit actualelor norme procesual penale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă, apelurile, recursurile în casaţie, precum şi recursurile în interesul legii, soluţionează conflictele de competenţă şi alte cauze anume prevăzute de lege. Potrivit art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, în cadrul competenţei funcţionale de judecată în primă instanţă, sub aspectul competenţei personale şi al competenţei materiale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă infracţiunile de înaltă trădare, infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Comparativ cu vechea reglementare, respectiv art. 29 pct. 1 din Codul de procedură penală din 1968, Curtea reţine transferarea infracţiunilor săvârşite de mareşali, amirali, generali, chestori în competenţa curţii de apel. În prezent, instanţa supremă are consacrată şi o formă de competenţă după natura infracţiunii, având în vedere judecarea în primă instanţă a infracţiunii de înaltă trădare. Normele procesual penale codificate în 1968, respectiv art. 29 din Codul de procedură penală anterior, stabileau, sub aspectul competenţei funcţionale a instanţei supreme, faptul că aceasta judeca în primă instanţă - caz în care competenţa personală constituia criteriul avut în vedere de legiuitor, ca instanţă de recurs - cale ordinară de atac, recursurile în interesul legii, recursurile în anulare - acestea din urmă având natura unor căi extraordinare de atac, conflictele de competenţă în cazurile în care instanţa supremă era instanţă superioară şi comună, cazurile în care justiţia era întreruptă, cererile de strămutare.