Decizia CCR nr. 873/2020Punctul 6

6. În motivarea criticii de neconstituționalitate intrinsecă raportate la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, autorul obiecției de neconstituționalitate arată că articolul unic pct. 2 din legea dedusă controlului de constituționalitate completează art. 33 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, în sensul introducerii unei noi modalități de practicare a vânătorii, și anume cu păsări de pradă. Pe de altă parte, art. 42 alin. (1) lit. q) din lege prevede că practicarea vânătorii cu păsări de pradă constituie infracțiune de braconaj și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Or, în cazul de față, legiuitorul nu a respectat dispozițiile cuprinse în art. 17 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „cu privire la contradictorialitatea dispozițiilor, deoarece potrivit reglementării nou introduse, practicarea vânătorii cu păsări de pradă este autorizată, însă, conform dispozițiilor în vigoare, practicarea vânătorii cu păsări de pradă constituie infracțiune de braconaj. Astfel, în cazul intrării în vigoare a legii deduse controlului de constituționalitate, în același act normativ se vor afla două dispoziții contradictorii, aspect ce conduce la imposibilitatea aplicării legii cu privire la modalitatea de practicare a vânătorii cu păsări de pradă“. Având în vedere cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, autorul sesizării apreciază că existența unor soluții legislative contradictorii și anularea unor dispoziții de lege prin intermediul altor prevederi cuprinse în același act normativ conduc la încălcarea principiului securității raporturilor juridice, ca urmare a lipsei de claritate și previzibilitate a normei. Prin urmare, articolul unic pct. 2 din legea criticată nu îndeplinește cerințele privind calitatea și previzibilitatea legii, încălcând dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. ...