Decizia CCR nr. 856/2020Punctul 19

19. Având în vedere aceste considerente, Curtea reține că sintagma „rea-credință“ nu este definită, în mod expres, în legislația penală sau în cea procesual penală, dar că sensul acesteia poate fi dedus din semnificația uzuală a termenilor care o compun și din interpretarea normelor juridice constituționale și infraconstituționale care fac referire la buna-credință a persoanelor în săvârșirea anumitor fapte sau în desfășurarea anumitor activități. Astfel, prin sintagma „rea-credință“ din cuprinsul prevederilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 se înțelege o atitudine caracterizată prin viclenie, conștientă și intenționată a persoanei care comite faptele de corupție incriminate, ce denotă conștientizarea de către aceasta a încălcării normelor legale, cu consecința afectării relațiilor sociale ocrotite prin acestea. ...