Decizia CCR nr. 871/2020Punctul 16

16. Curtea reține, totodată, că susținerile autorului excepției privind încălcarea accesului liber la justiție al oricărei persoane interesate a se adresa Tribunalului București cu o cerere de dizolvare a unui partid politic au, raportat la redactarea actuală a textului legal criticat, caracterul unei propuneri de lege ferenda sau al unor solicitări ce vizează completarea textului de lege criticat. Or, instanța constituțională a statuat constant în jurisprudența sa (cu titlu exemplificativ fiind Decizia nr. 215 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 5 iulie 2013, sau Decizia nr. 478 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 ianuarie 2014) că nu poate analiza critici de neconstituționalitate ce urmăresc, în realitate, modificări legislative ale textelor legale în vigoare și care conțin propuneri de lege ferenda, deoarece controlul de constituționalitate semnifică verificarea conformității dispozițiilor legale criticate cu normele și principiile fundamentale invocate, în limita unor critici ce vizează evidențierea unui raport de contrarietate dintre acestea, și nu modificarea sau completarea textelor legale atacate în funcție de aprecierea subiectivă a autorului excepției. Așa fiind, raportat la speță, Curtea apreciază că a converti susținerile autorului excepției în veritabile critici de neconstituționalitate și a proceda la examinarea textului de lege contestat ar echivala cu însăși încălcarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“. Prin urmare, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, din perspectiva criticilor formulate, este inadmisibilă. ...