Decizia CCR nr. 214/2014Paragraful 26

21. Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei, referitoare la încălcarea accesului liber la justiţie al oricărei persoane interesate a adresa Tribunalului Bucureşti o cerere de dizolvare a unui partid politic au, raportat la redactarea actuală a textului legal criticat, caracterul unei propuneri de lege ferenda sau al unor solicitări ce vizează completarea acestui text. Or, instanţa constituţională a statuat constant în jurisprudenţa sa (exemplificative sunt Decizia nr. 215 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 5 iulie 2013, sau Decizia nr. 478 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 ianuarie 2014) că nu poate analiza critici de neconstituţionalitate ce urmăresc, în realitate, modificări legislative ale textelor legale în vigoare şi care conţin propuneri de lege ferenda, deoarece controlul de constituţionalitate semnifică verificarea conformităţii dispoziţiilor legale criticate cu normele şi principiile fundamentale invocate, în limita unor critici ce vizează evidenţierea unui raport de contrarietate dintre acestea, şi nu modificarea sau completarea textelor legale atacate în funcţie de aprecierea subiectivă a autorului excepţiei. A converti, în cazul de faţă, susţinerile autorului excepţiei în veritabile critici de neconstituţionalitate şi a proceda la examinarea textului de lege vizat excedează competenţei Curţii şi ar echivala, totodată, cu încălcarea prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării". Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.