Decizia CCR nr. 214/2014Paragraful 10

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, ce face parte integrantă din contestaţia aflată pe rolul instanţei de judecată, autorul acesteia susţine că dispoziţiile Legii nr. 14/2003 contravin prevederilor art. 2 alin. (1) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie deoarece, promovând "politizarea partizană totală", acestea "elimină din start de la activitatea de conducere, adică discriminează, 95% dintre cetăţenii români, cei neînregistraţi politic, precum şi organizaţiile lor", restul de 5% dintre cetăţenii membri ai partidelor politice fiind privilegiaţi, în sensul că apartenenţa la un partid politic s-a dovedit a fi un criteriu de acces la funcţiile şi demnităţile publice, contrar cerinţelor prevăzute în acest sens de art. 16 alin. (3) din Legea fundamentală, referitoare doar la cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Totodată, dispoziţiile art. 46 alin. (2) din aceeaşi lege limitează accesul cetăţenilor la justiţie, deoarece nu permit decât Ministerului Public să ceară Tribunalului Bucureşti dizolvarea unui partid politic.