Decizia CCR nr. 781/2020Punctul 15

15. De asemenea, Curtea, prin jurisprudența precitată, a constatat că acest prag maxim de deținere de acțiuni ale unei societăți de investiții financiare a fost introdus de către legiuitor din rațiuni ce țin de interesul public deosebit acordat acțiunilor emise de societățile de investiții financiare, societăți care - potrivit art. 1 din Legea nr. 133/1996 pentru transformarea Fondurilor Proprietății Private în societăți de investiții financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 1 noiembrie 1996 - provin din fostele Fonduri ale Proprietății Private și funcționează ca societăți comerciale pe acțiuni. Astfel, Curtea a observat că societățile de investiții financiare nu pot fi considerate simple societăți comerciale pe acțiuni, astfel cum au fost calificate în mod eronat prin critica de neconstituționalitate formulată, întrucât au fost constituite prin voința legiuitorului din transformarea Fondurilor Proprietății Private, acționarii nefiind animați de affectio societatis, au un obiect de activitate strict prevăzut de lege, sunt organisme de plasament colectiv care emit acțiuni nominative și le distribuie cetățenilor care au optat pentru schimbul titlurilor de privatizare la Fondurile Proprietății Private, iar majorarea capitalului lor social se poate realiza numai prin oferta publică de acțiuni. În acest context, Curtea a reliefat că stabilirea unei perioade de timp pentru care este impusă limitarea cotei de deținere a acțiunilor este de competența legiuitorului, care, pe baza unei analize economice detaliate care să ateste necesitatea menținerii limitării cotei de deținere pentru un anumit număr de ani, poate reglementa în consecință. ...