Decizia ÎCCJ nr. 4/2026 (RIL)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție + Asupra admisibilității recursului în interesul legii 50. Potrivit dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă: „Pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.“ ... 51. Conform prevederilor art. 515 din Codul de procedură civilă: „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii.“ ... 52. Textele de lege menționate stabilesc condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei decizii de recurs în interesul legii, determinând, în același timp, și limitele analizei instanței supreme în soluționarea acesteia. ... 53. Procedând la verificarea legalității învestirii, în acord cu prevederile art. 514 din Codul de procedură civilă, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție a fost legal învestită de Colegiul de conducere al Curții de Apel Pitești în vederea pronunțării deciziei în interesul legii, colegiile de conducere făcând parte din categoria subiecților ce pot promova recurs în interesul legii. ... 54. În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ce trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: (i) sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept; (ii) această problemă de drept să fi fost dezlegată diferit de instanțele judecătorești; (iii) dovada soluționării diferite să se facă prin hotărâri judecătorești definitive; (iv) hotărârile judecătorești să fie anexate sesizării, se constată că acestea sunt îndeplinite. ... 55. Astfel, din înscrisurile anexate memoriului înaintat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Pitești rezultă că se identifică practică judiciară neunitară la nivelul instanțelor naționale în legătură cu stabilirea secției competente material în soluționarea litigiilor având ca obiect restituirea sumelor reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate reținute din pensie de casa teritorială de pensii. ... 56. În acest sens, în cazuri de speță, instanțele au exprimat opinii diferite în privința aplicabilității normelor atributive de competență în materia contenciosului administrativ, respectiv a art. 2 lit. f) și art. 10 din Legea contenciosului administrativ, cu consecința stabilirii competenței materiale în favoarea tribunalului - secția/completul specializată/specializat în soluționarea litigiilor de contencios administrativ și fiscal, precum și aplicabilității normelor atributive de competență în materia asigurărilor sociale, respectiv a art. 129 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2003, având corespondent în art. 153 lit. l) din Legea nr. 263/2010, cu consecința atragerii competenței tribunalului - secția/completul specializată/specializat de litigii de muncă și asigurări sociale. ... 57. Examenul jurisprudențial a relevat faptul că divergența în soluționarea problemei de drept rezultă din interpretarea diferită, prin hotărâri definitive, a normelor care reglementează competența materială procesuală în soluționarea litigiilor având ca obiect restituirea sumelor reținute din pensii cu titlu de contribuții la asigurări sociale de sănătate. ... 58. În concret, s-au conturat două opinii jurisprudențiale diferite - una minoritară, potrivit căreia unele instanțe (Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Cluj) au reținut că, în litigiile având obiectul mai sus menționat, competența de soluționare aparține secțiilor/completurilor specializate de contencios administrativ și fiscal, deoarece în discuție este o creanță fiscală, fiind apreciate ca relevante considerentele Deciziei nr. 33 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, și una majoritară, potrivit căreia instanțele (Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Timișoara) au considerat că secțiile/completurile specializate pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sunt competente material să soluționeze cererile având ca obiect restituirea sumelor reținute din pensii de casele teritoriale de pensii cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, considerând că sunt aplicabile considerentele Deciziei nr. 7 din 19 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. ... 59. Prin urmare, sesizarea este de natură să ducă la atingerea scopului recursului în interesul legii, având în vedere faptul că art. 514 din Codul de procedură civilă reglementează finalitatea recursului în interesul legii ca fiind aceea de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești. ... 60. Spre această finalitate conduc și dispozițiile constituționale care, în reglementarea art. 126 referitor la instanțele judecătorești, prevăd expres, la alin. (3) , faptul că „Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale“. ... 61. Așadar, recursul în interesul legii îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 514 și 515 din Codul de procedură civilă. ... + Asupra fondului sesizării 62. Problema de drept care a dat naștere unor interpretări diferite la nivel național, reflectate în hotărârile judecătorești atașate sesizării, privește, în esență, următoarea chestiune: dacă secțiile/completurile specializate pentru cauze de contencios administrativ și fiscal sau secțiile/completurile specializate pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sunt competente în soluționarea litigiilor având ca obiect restituirea sumelor reținute din pensii de casele teritoriale de pensii cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate. ... 63. Totodată, în raport cu argumentele reținute în sprijinul fiecărei opinii jurisprudențiale, apare ca necesar a se analiza dacă, în stabilirea competenței de soluționare a litigiilor care au dat naștere divergenței de opinii, sunt aplicabile considerentele Deciziei nr. 33 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sau ale Deciziei nr. 7 din 19 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. ... 64. Cu titlu prealabil, se impune observația că analiza este limitată la cazurile de speță în care reclamanții nu și-au fundamentat acțiunile pe dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ, nu au chemat în judecată Guvernul, nesolicitând așadar despăgubiri pentru vătămarea produsă prin emiterea unui act normativ al Guvernului. ... 65. Dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nu ridică probleme de interpretare, norma atributivă de competență fiind clară în sensul că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. Acțiunea prevăzută de acest articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative. ... 66. În analiza problemei care face obiectul sesizării este relevant faptul că, în actuala reglementare, prin art. 136 din Codul de procedură civilă este asimilată competenței materiale, sub aspectul excepției de necompetență și al conflictelor de competență, și competența secțiilor specializate, precum și a completurilor specializate. ... 67. Competența materială procesuală reprezintă aptitudinea recunoscută de lege unei instanțe de a judeca un anumit litigiu și se stabilește în funcție de obiectul, natura sau valoarea litigiului, iar interpretarea normelor de competență nu poate fi una extensivă. ... 68. Sub acest aspect sunt pe deplin aplicabile considerentele Deciziei nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, „competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau de natura litigiilor de genul celor avute în vedere exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011“. ... 69. În considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut la paragraful 173 că, „Interpretarea în sens contrar, dată de instanțele de judecată care au calificat litigiile nu după obiectul sau natura pricinii, ci după calitatea de profesionist a uneia dintre părți, este fără nicio acoperire în dreptul pozitiv, contravenind practic prevederilor art. 122 din Codul de procedură civilă, conform cărora «reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod», și dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituția României, potrivit cărora «competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege»“. ... 70. Prin urmare, prima opinie jurisprudențială, potrivit căreia natura creanței, respectiv aceea de creanță fiscală, are relevanță în planul competenței materiale procesuale de soluționare a acțiunilor prin care se solicită restituirea sumelor reținute din pensie, este contrară interpretării date prin Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. ... 71. Competența materială procesuală se determină după obiectul și natura litigiului și nu după natura creanței, concluzie desprinsă cu evidență și din considerentele Deciziei nr. 7 din 19 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. k) , art. 95 pct. 1 și art. 96 pct. 1 din Codul de procedură civilă, precum și art. 281 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, competența materială de soluționare a acțiunilor în despăgubiri formulate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, împotriva administratorului unei societăți înregistrate în registrul comerțului, în situația în care s-a dispus achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, revine instanței civile.“ În considerentele acestei decizii se remarcă relevanța paragrafelor 51-52, 57-59 și 67, prin care s-a reținut că substanța dreptului care trebuie examinat nu constituie, în sine, un argument peremptoriu pentru determinarea competenței unei instanțe specializate, în lipsa unei norme atributive de competență. Exemplificativ, s-a făcut trimitere la un argument convingător, respectiv la faptul că instanța penală, în măsura în care soluționează latura civilă, aplică dispoziții de drept fiscal, chiar dacă îi lipsește o specializare într-un asemenea domeniu. Totodată, s-a concluzionat că instanței de contencios administrativ și fiscal nu îi revine o competență de drept comun în soluționarea oricărui litigiu având ca obiect o creanță de natură fiscală. ... 72. Se observă că, prin deciziile nr. 18 din 17 octombrie 2016 și nr. 7 din 19 martie 2018, mai sus evocate, au fost interpretate dispoziții legale de drept procesual care reglementează competența materială a instanțelor/secțiilor specializate, fiind determinate criteriile după care se stabilește competența, precum și aplicabilitatea regulilor de la art. 10 din Legea contenciosului administrativ în planul atragerii competenței instanțelor de contencios administrativ. ... 73. Pornind de la obiectul acțiunii în contencios administrativ, obiect reglementat de art. 8 din Legea contenciosului administrativ, și corelând această normă cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeași lege, care definesc contenciosul administrativ ca fiind „activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim“, concluzia care se desprinde cu evidență este în sensul că nu devin aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ în lipsa invocării prin acțiune a existenței unui act administrativ sau act administrativ-fiscal vătămător, a nesoluționării în termen sau a refuzului nejustificat de a soluționa o cerere. ... 74. Obiectul acțiunii în contencios administrativ este configurat de prevederile exprese ale art. 52 din Constituția României și ale art. 1 alin. (1) și art. 8 din Legea contenciosului administrativ, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorități publice poate sesiza instanța de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei cauzate. ... 75. Se constată că în cuprinsul acțiunilor care au învestit instanțele reclamanții nu au făcut referire la anularea unui act administrativ sau act administrativ fiscal și nici la un refuz de soluționare a unei cereri, în sensul pe care Legea contenciosului administrativ îl dă acestor concepte. ... 76. Recunoașterea dreptului la întregirea pensiei prin restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate nu imprimă litigiului caracterul unui litigiu de contencios administrativ în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. f) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece nu se solicită anularea unui act administrativ, iar cererea privind recunoașterea dreptului și repararea pagubei cauzate, în contenciosul administrativ, este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ. ... 77. Litigiile care au fost soluționate prin hotărârile definitive anexate nu cad nici sub incidența contenciosului administrativ fiscal câtă vreme normele procesual fiscale, respectiv art. 281 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, prevăd expres că actul administrativ fiscal care se atacă în contencios administrativ este decizia de soluționare a contestației formulate împotriva deciziei de impunere. ... 78. Sintagma ,,referitoare la taxe, impozite, contribuții“ din conținutul art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nu poate fi interpretată în sensul că, în lipsa unui act administrativ fiscal tipic sau asimilat, o cerere în care se face referire la o contribuție, taxă se circumscrie noțiunii de contencios administrativ. ... 79. Interpretarea art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ și stabilirea litigiilor care intră în domeniul de aplicare a reglementării contenciosului nu pot fi disociate de art. 2 din același act normativ, normă care oferă definițiile principalelor concepte specifice contenciosului administrativ, și nici de art. 8 din aceeași lege, normă care reglementează obiectul acțiunii. ... 80. Prin urmare, opinia majoritară a instanțelor, în sensul că acțiunile având ca obiect restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate revin în competența de soluționare a secțiilor/completurilor pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este judicios argumentată prin raportare la dispozițiile art. 2 lit. f) , art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, la dispozițiile art. 129 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2023, precum și prin reținerea considerentelor Deciziei nr. 7 din 19 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. ... 81. Prin Decizia nr. 33 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4^3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu art. 1 pct. 10 și 11, art. 168 și art. 219 din Codul de procedură fiscală, art. 2 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, instanța supremă a stabilit că: „Termenul de prescripție aplicabil acțiunilor în restituirea sumelor reprezentând contribuții sociale de asigurări de sănătate, reținute din indemnizația de gratitudine prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, este termenul de prescripție de 5 ani, prevăzut de art. 219 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală“. Considerentele de la paragrafele 113-126 au fundamentat concluzia că termenul de prescripție a dreptului material la acțiunea în restituirea sumelor reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate reținute din indemnizația de gratitudine prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 este de 5 ani, deoarece contribuția de asigurări sociale de sănătate este o creanță fiscală, iar raportul de drept material este unul de drept fiscal. ... 82. Dezlegând o chestiune care a vizat dreptul material la acțiune, respectiv termenul de prescripție, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra competenței instanțelor de contencios administrativ, a extinderii dispozițiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sau asupra raporturilor de drept procesual. ... 83. Litigiile deduse judecății instanțelor, soluționate prin hotărârile definitive anexate sesizării de față, vizează restituirea contribuției de asigurări sociale reținute din pensie de către casele județene/teritoriale de pensii, obiect care se circumscrie jurisdicției asigurărilor sociale câtă vreme demersul reclamanților are ca finalitate întregirea veniturilor din pensie, venituri care au fost diminuate prin reținerea contribuțiilor. ... 84. De altfel, din formularea folosită de legiuitor prin modificările aduse Codului fiscal, respectiv prin art. XXIV pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative (dispoziții declarate neconstituționale prin Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022) și prin Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare, rezultă în mod evident afectarea veniturilor obținute din pensii, prin includerea pensionarilor ale căror venituri din pensii depășeau pragul de 4.000 lei (în prezent de 3.000 de lei) în sfera persoanelor care datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate. ... 85. Raporturile juridice care au generat litigiile au luat naștere între beneficiarii pensiilor și casele teritoriale de pensii, care, în baza art. 153 din Codul fiscal, au obligația reținerii din pensii a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate. ... 86. Prin urmare, față de obiectul acțiunii, nu se identifică un raport juridic de drept fiscal, câtă vreme casele teritoriale de pensii nu au emis acte administrative fiscale, nu au acționat în regim de putere publică și nici ca un organ fiscal. ... 87. Din coroborarea dispozițiilor art. 16 alin. (2) și (3) cu art. 17 alin. (1) din Codul de procedură fiscală rezultă că raportul juridic de drept fiscal se naște între plătitorul contribuției și organul fiscal care administrează creanțele fiscale. Or, prin acțiunile promovate se solicită diferența de pensie corespunzătoare contribuției de asigurări sociale de sănătate reținută de casele de pensii, astfel că raportul juridic s-a născut între reclamanții pensionari și casa de pensii care a efectuat reținerea și a efectuat plata. ... 88. Se constată că reclamanții nu au accesat procedura reglementată de art. 168 din Legea nr. 207/2015, nu au contestat un act administrativ fiscal care să determine incidența dispozițiilor art. 281 din Codul de procedură fiscală, nu și-au fundamentat cererile pe dispozițiile art. 8 sau 9 din Legea contenciosului administrativ, ci pretind în mod direct restituirea sumelor de la casele teritoriale de pensii. ... 89. Se observă că reclamanții nu solicită intervenția instanțelor ca urmare a vătămării unor drepturi prin emiterea unui act administrativ sau fiscal, acțiunile neputând fi calificate ca intrând în sfera de aplicabilitate a regulilor de competență prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004. ... 90. Drepturile pretinse în acțiunile promovate provin din reținerea din pensie a contribuțiilor, fiind invocată afectarea dreptului la pensie și urmărindu-se plata integrală a acesteia, în cuantumul existent anterior modificărilor aduse Codului fiscal. ... 91. Raportat la obiectul și natura litigiilor, nu se poate admite ideea aplicării normelor de competență materială conținute la art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 doar pentru rațiuni de apartenență a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate la sfera generală a creanțelor fiscale, ci, dimpotrivă, se constată că nu au fost deduse judecății instanțelor naționale astfel de litigii fiscale. ... 92. Fără îndoială, creanța care face obiectul cererilor de chemare în judecată este una fiscală, însă acest caracter fiscal nu reprezintă în sine un criteriu de determinare a competenței, de esența contenciosului administrativ fiind existența unui act administrativ tipic sau asimilat. ... 93. Argumentul vizând natura fiscală a creanței, deși real, nu este suficient și nici determinant pentru stabilirea competenței instanței de contencios administrativ și fiscal, câtă vreme obiectul acțiunii îl constituie restituirea unor sume reținute din pensie, iar un eventual refuz administrativ al casei de pensii, având ca obiect recunoașterea și recalcularea drepturilor la pensie, nu reprezintă un act administrativ asimilat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece produce efecte în sfera raporturilor privind asigurările sociale și nu în sfera dreptului administrativ. ... 94. Prin urmare, reținerea, în prima opinie jurisprudențială, ca relevantă în stabilirea competenței materiale în favoarea secțiilor/completurilor specializate de contencios administrativ și fiscal a Deciziei nr. 33 din 24 aprilie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu are acoperire legală, statuările instanței supreme din considerentele acestei decizii neconducând la o altă concluzie privind competența secțiilor specializate. ... 95. Concluzia inaplicabilității acestei decizii este determinată de împrejurarea că Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat expres normele care reglementează competența materială procesuală și a stabilit criteriile după care se determină aceasta prin Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, și prin Decizia nr. 7 din 19 martie 2018, pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii. ... 96. Normele atributive de competență sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse pe baza unor argumente care țin de calificarea naturii unei pretenții ca fiind o creanță fiscală. ... 97. Interpretarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a art. 129 lit. e) din Legea nr. 360/2023 [având corespondent în art. 153 lit. l) din Legea nr. 263/2010] se impune a fi efectuată prin raportare la conținutul normelor, iar aplicabilitatea acestora prin raportare la obiectul și natura litigiilor deduse judecății. ... 98. Normele de competență reglementate de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile litigiilor care privesc actele administrative emise de autoritățile publice și actele administrativ fiscale care privesc taxe, impozite și contribuții, iar cele reglementate de art. 129 lit. e) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii sunt aplicabile drepturilor și obligațiilor născute în temeiul acestei legi. ... 99. Dreptul la pensie, afectat de reținerea contribuției la asigurări sociale de sănătate, este un drept născut în temeiul Legii nr. 263/2010 (în prezent Legea nr. 360/2023), astfel că toate litigiile privind drepturile și obligațiile născute în temeiul legii privind sistemul unitar de pensii sau al legii privind sistemul public de pensii sunt în jurisdicția asigurărilor sociale, care se realizează prin tribunale - secții/completuri specializate pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. ... ...