Decizia ÎCCJ nr. 22/2026 (HP)Punctul X

X. Raportul asupra chestiunii de drept 60. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că, în interpretarea art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017 raportat la art. 38 din același act normativ și a art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023, salariul de bază al funcționarilor publici prevăzuți în anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate și asistență socială“ pct. 3 - Instituții și unități de asistență socială/servicii sociale cu sau fără cazare subpct. 3.2 poz. 45 - părinte social, îngrijitor la domiciliu, asistent personal, asistent personal profesionist se calculează potrivit eșalonării reglementate de art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv prin raportare la cel stabilit pentru anul 2022 prin anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate și asistență socială“ la Legea-cadru nr. 153/2017. În situația în care devine mai mare decât cel stabilit potrivit acestei legi pentru anul 2022, urmează a se ajusta până la concurența salariului minim brut pe țară garantat în plată, în măsura în care acesta din urmă este mai mare decât salariul de bază calculat în urma eșalonării. ... 61. Ulterior, prin suplimentul la raport s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă, deoarece există dezlegări anterioare date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin hotărâri obligatorii, care se constituie în suficiente repere de interpretare, utile instanței de trimitere în soluționarea cauzei deduse judecății, considerentele acestora beneficiind de efectul autorității de lucru judecat, sprijinind și explicitând soluția. ... XI. Înalta Curte de Casație și Justiție ... 62. Temeiul sesizării este reprezentat de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă. ... 63. Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, „prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal“, iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, „prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2) , de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze“. ... 64. Astfel, conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, „dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 65. Din analiza dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare a art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; ... b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; ... c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; ... d) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... ... 66. Verificând îndeplinirea cumulativă a acestor condiții de admisibilitate, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect obligarea pârâtei la recalcularea salariului cu luarea în considerare a salariului minim brut pe țară garantat în plată (3.300 lei la momentul formulării cererii), la care să se adauge sporul prevăzut pentru gradația 5 și majorarea de 5%, prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, precum și plata diferențelor salariale rezultate. ... 67. Se impune precizarea în sensul că, atât timp cât litigiul care a determinat prezenta sesizare a fost declanșat de o persoană fizică, în calitate de asistent (social) la domiciliu pentru fiul său, persoană încadrată de handicap, sintagma „funcționari publici“ din cuprinsul întrebării va fi înlocuită cu sintagma „asistenți sociali“. ... 68. Astfel, pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... 69. Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluționare pe rolul unui complet de judecată din cadrul Tribunalului Argeș - Secția civilă, care judecă în primă instanță. ... 70. Aspectele reținute în încheierea de sesizare prin care s-a expus succint procesul relevă că de lămurirea chestiunii de drept semnalate depinde soluționarea pe fond a cauzei, dat fiind că reclamanta pretinde că este îndreptățită la recalcularea salariului conform dispozițiilor legale invocate. ... 71. Ca atare, primele trei condiții de admisibilitate sunt îndeplinite. ... 72. Ultima condiție de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile vizează nestatuarea de către instanța supremă asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. În consecință, ori de câte ori chestiunea de drept invocată a fost dezlegată anterior printr-o hotărâre obligatorie a instanței supreme, sesizarea care vizează aceeași chestiune nu mai poate fi soluționată pe fond. ... 73. În același cadru al analizei prealabile asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cerința nestatuării anterioare de către Înalta Curte de Casație și Justiție vizează inexistența unor dezlegări de principiu ale aceleiași chestiuni de drept sau ale unei chestiuni similare date de instanța supremă în cadrul competenței specifice de asigurare a practicii unitare la nivelul tuturor instanțelor judecătorești din țară prin mecanismele reglementate de lege în acest scop, hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și, respectiv, recursul în interesul legii. ... 74. În egală măsură, evaluarea dificultății chestiunii de drept nu poate fi disociată de existența unor dezlegări anterioare date de instanța supremă în mecanismele obligatorii de unificare a practicii judiciare în cazul unor chestiuni de drept asemănătoare, de natură a oferi instanței de trimitere suficiente repere interpretative pentru soluționarea cauzei cu care a fost învestită. ... 75. Astfel, în considerentele obligatorii cuprinse în paragrafele 75-84 ale Deciziei nr. 352 din 6 octombrie 2025, respectiv în paragrafele 144-155 din Decizia nr. 353 din 6 octombrie 2025 s-au reținut următoarele: [...] În raporturile juridice de muncă guvernate de Codul muncii, angajatorii sunt obligați să stabilească un nivel al salariului de bază brut al angajaților care să nu fie mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată. Legea-cadru nr. 153/2017 vizează doar o categorie de angajați, și anume pe cea a personalului plătit din fondurile publice. Deși prin art. 12 alin. (2) se instituie obligația de a utiliza venitul brut minim garantat în plată ca bază 0 în stabilirea salariilor (începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare), potrivit dispozițiilor art. 38, în perioada de aplicare etapizată a legii, 2017-2022, dar și ulterior anului 2022, prin legile anuale de salarizare, a fost prorogată aplicarea art. 12 alin. (2) din legea-cadru, salariile de bază rămânând plafonate la nivelul anului anterior sau primind o majorare într-un procent prevăzut în legea anuală, distinctă de algoritmul de calcul prevăzut în legea-cadru și fără a se depăși nivelul prevăzut pentru anul 2022. Potrivit definiției legale conținute în art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX. Necorelarea legislativă ce necesită interpretarea normelor juridice aplicabile a apărut în momentul în care, la nivelul unei categorii socioprofesionale cum este cea a asistenților personali, salariul minim brut pe țară garantat în plată a devenit mai mare decât salariul de bază calculat conform Legii-cadru nr. 153/2017 pentru o anumită vechime. Întrucât legile anuale de salarizare derogă de la dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, în perioada de temporizare a aplicării acestei legi-cadru salariul de bază nu se stabilește pornind de la un salariu minim brut pe țară garantat în plată la care se aplică gradațiile și, ulterior, majorările, ci este reprezentat de cuantumul în plată în anul anterior care include gradațiile corespunzătoare vechimii în muncă, căruia i se aplică majorările stabilite prin legile anuale de salarizare, potrivit dispozițiilor acestora, plafonat fiind la valoarea nominală a anului 2022. Nu se poate considera că legea-cadru este o lege specială, derogatorie de la dreptul comun, astfel că personalului plătit din fondurile publice nu i se aplică prevederile art. 164 din Codul muncii, ci, exclusiv, dispozițiile legii-cadru și ale legilor anuale de salarizare, întrucât, pentru a reține o astfel de interpretare, ar fi trebuit ca legiuitorul să deroge în mod expres de la prevederile art. 164 din Codul muncii, înlăturând de la aplicare, pentru personalul plătit din fondurile publice, acest text de lege. Astfel cum s-a susținut și în opinia specialiștilor care au răspuns solicitării Înaltei Curți de Casație și Justiție de a-și exprima un punct de vedere asupra interpretării dispozițiilor menționate, dispozițiile art. 164 din Codul muncii reprezintă o normă general obligatorie aplicabilă tuturor raporturilor de muncă. Lipsa unei derogări exprese în acest sens impune concluzia că dispozițiile art. 164 din Codul muncii se aplică și sistemului bugetar, caz în care salariul de bază brut al personalului plătit din fonduri publice corespunzător unei anumite vechimi în muncă nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în raport cu care se vor calcula celelalte elemente salariale. Urmează a se avea în vedere și faptul că, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale legilor anuale de salarizare ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023), începând cu anul 2018, salariul de bază brut lunar a fost majorat, cu observația că normele tranzitorii s-au raportat la nivelul aferent anului 2022. Această dispoziție se aplică și personalului angajat în perioada de aplicare etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, salarizat la nivelul stabilit pentru funcții similare, potrivit art. 39 alin. (1) , text de lege la care se face trimitere în sesizarea inițială. În acest context, plecând de la premisa că salariul de bază pentru o anumită vechime în muncă, calculat conform Legii-cadru nr. 153/2017 și legilor anuale privind salarizarea personalului bugetar, nu trebuie să fie mai mic decât salariul minim brut pe țară garantat în plată, în mecanismul de stabilire a salariului în plată, cele două niveluri urmează a se supune unui proces de comparare. Dacă salariul de bază în plată care include și gradația corespunzătoare vechimii în muncă este în cuantum mai mic decât salariul minim brut pe țară garantat în plată, se majorează până la concurența acestuia din urmă, indiferent de gradația corespunzătoare vechimii în muncă. Consecința aplicării acestui algoritm este aceea că salariile astfel calculate, ce depășesc salariul minim brut pe țară garantat în plată, rămân neschimbate, întrucât dispozițiile art. 164 din Codul muncii împiedică doar acordarea unui salariu mai mic decât acesta, pentru un program normal de muncă. Însă aplicarea coroborată a textelor de lege menționate poate avea ca efect înlăturarea diferențelor salariale rezultate prin nevalorificarea unei gradații superioare între salariații cu vechimi diferite, pe măsură ce salariul minim brut garantat în plată va crește. Această interpretare ține cont de principiul protecției sociale, astfel cum este definit în art. 160 alin. (4) din Codul muncii și interpretat de Curtea Constituțională în Decizia nr. 545/2012, în sensul că salariile plătite din fonduri publice nu pot coborî sub salariul minim brut garantat în plată. Totodată, respectă principiul sustenabilității financiare, astfel cum este reglementat de art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, stabilite în condițiile legii, egalizarea salariilor între gradații neputând fi asociată încălcării unui alt principiu cu forță juridică egală celui enunțat anterior, care să instituie obligativitatea menținerii diferențierii salariale rezultând din acordarea gradației, ci doar a algoritmului de calcul prevăzut de lege, situație ce nu va putea fi readusă în parametrii inițiali decât prin intervenția legiuitorului. ... 76. Față de aceste statuări este facil a concluziona că, raportat la dezlegările anterioare date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin hotărârile obligatorii menționate, nu este îndeplinită nici condiția inexistenței unor dezlegări de principiu ale aceleiași chestiuni de drept sau ale unei chestiuni similare date de instanța supremă, dar nici condiția existenței unei chestiuni de drept cu caracter dificil, dezlegările anterioare conducând la diluarea caracterului veritabil al chestiunii de drept sesizate. ... 77. Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se impune respingerea sesizării ca inadmisibilă. ... ...