Decizia CCR nr. 751/2020Punctul 5

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Astfel, referindu-se la criticile aduse dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 136/2020, arată că aplicarea graduală a fost deja stabilită de către legiuitor, iar criteriul avut în vedere a fost acela dacă persoana își dă sau nu consimțământul. Dacă persoana își dă consimțământul, se prevede internarea în unitatea medicală, iar dacă nu, se trece la procedura internării forțate. În dreptul român mai sunt reglementate cazuri de internare forțată, așa cum este Legea nr. 487/2002 privind sănătatea mintală și protecția persoanelor cu tulburări psihice. Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea acestei legi în ceea ce privește internarea forțată prin Decizia nr. 520 din 7 iulie 2015 în care s-a arătat că internarea forțată este constituțională dacă toate celelalte încercări de internare voluntară au fost epuizate. Consideră că trebuie avut în vedere scopul pentru care se ia o astfel de măsură, anume acela că o persoană cu un potențial de risc ridicat de contagiozitate să nu intre în contact cu alte persoane, inclusiv cu persoanele cu care împarte domiciliul și ale căror drepturi trebuie respectate. Nicăieri în Decizia nr. 458 din 25 iunie 2020 nu se prevede că aplicarea graduală ar presupune ca posibilă măsură alternativă a internării forțate măsura internării la domiciliu, ci se arată că trebuie epuizate mai întâi toate posibilitățile de internare voluntară pentru a se putea trece la internarea nevoluntară. Mai mult, apreciază că a indica în mod concret criteriul în funcție de care ar trebui făcută aplicarea graduală ar presupune ca instanța de contencios constituțional să acționeze ca un legiuitor pozitiv, ceea ce nu este permis. Precizează că legea prevede două tipuri de internare. În ceea ce privește internarea pentru maximum 48 de ore în vederea efectuării unor analize medicale, arată că asupra temeiniciei acestei măsuri se pronunță medicul și poate fi atacată în justiție. Faptul că internarea este dispusă de îndată, în absența confirmării de către judecător nu afectează dreptul la libertate individuală, deoarece măsura are caracter de stringență, fiind justificată și proporțională cu situația care a determinat-o. În plus, pentru internarea obligatorie provizorie este nevoie și de aprecierea unui medic. Deci, nu operează ope legis, așa cum susține Avocatul Poporului. În schimb, ca o garanție a faptului că persoana nu este supusă arbitrariului este reglementată o cauză de încetare de drept, respectiv expirarea termenului de 48 de ore. ...