Decizia CCR nr. 728/2020Punctul 21

21. Referitor la critica potrivit căreia Legea nr. 217/2003 încalcă dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție, deoarece nu dă posibilitatea celui acuzat să își exprime punctul de vedere, posibilitate pe care inculpatul în proces penal o are, Curtea constată că și această critică este neîntemeiată. Astfel, referindu-se la procedura emiterii ordinului de protecție, prin raportare la art. 24 din Constituție, prin Decizia nr. 676 din 2 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 16 februarie 2018, paragraful 20, Curtea a reținut că legea oferă suficiente garanții pentru respectarea dreptului la apărare. Astfel, citarea părților se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente [art. 27 alin. (2) din lege], iar asistența juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecție este obligatorie [art. 27 alin. (4) din lege]. Totodată, Curtea a reținut că judecarea cererii de emitere a unui ordin de protecție se face de urgență și cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat, iar, potrivit art. 30 din Legea nr. 217/2003, hotărârea prin care se dispune ordinul de protecție este supusă numai apelului, în termen de 3 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor, apelul judecându-se cu citarea părților, participarea procurorului fiind obligatorie. ...