Decizia CCR nr. 723/2020Punctul 42

42. Spre deosebire de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, legea criticată prevede măsuri de aceeași natură, însă, evident, fără o dată limită de aplicabilitate în timp, deoarece respectivele măsuri sunt plasate în sediul materiei proprii - Codul muncii, legea-cadru care reglementează, prin norme generale, domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii. Prin urmare, aceeași soluție legislativă cuprinsă în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, dar pentru o durată limitată în timp, capătă, în corpul legii-cadru în materie, caracter de generalitate, universalitate și stabilitate juridică. Un element în plus care confirmă caracterul perpetuu al noii norme juridice cuprinse la art. 53^1 din Codul muncii este modalitatea de calcul al indemnizației de 75% prin raportarea procentului menționat la „câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat în vigoare“, pe când art. XI alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020 utilizează același criteriu, dar prin raportare concretă la Legea bugetului asigurărilor sociale și de stat pe anul 2020 nr. 6/2020, a cărei valabilitate este limitată la anul 2020. ...