Decizia CCR nr. 723/2020Punctul 1.4

1.4. În cererea de reexaminare Președintele României a arătat că legea criticată instituie un paralelism legislativ cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 și cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2020 privind modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 și pentru stabilirea unor măsuri suplimentare de protecție socială. Astfel, măsurile instituite prin art. I pct. 2 din legea criticată propun introducerea unui nou articol (art. 53^1) în Codul muncii care constituie o reluare ad litteram a soluțiilor legislative cuprinse în art. XI-XIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2020, ceea ce constituie un paralelism legislativ interzis de legistica formală și susceptibil a crea confuzie în rândul destinatarilor normelor, fapt care contravine art. 1 alin. (5) din Constituție în dimensiunea sa referitoare la calitatea legii.

În cadrul reexaminării legii Parlamentul României a ignorat din nou acest aspect și a păstrat nealterat textul normativ vizat, conservând astfel paralelismul legislativ. ...